Postări FaceBook

2 days ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2979704738711508&id=1181921155156551 See MoreSee Less

View on Facebook

3 days ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2976336235715025&id=1181921155156551Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi
De Sorin Mazilescu

Sfanta Cuvioasa Parascheva este cinstita pe 14 octombrie.

Cuvioasa Parascheva s-a nascut la inceputul secolului al XI lea, in satul Epivata, nu departe de Constantinopol. Parintii ei au fost bogati si buni crestini. Sfanta Parascheva a mai avut un frate, pe Sfantul Eftimie Izvoratorul de mir, episcopul Maditelor.

Din relatarea vietii sale aflam ca nu putine au fost momentele in care ea si-a schimbat hainele stralucitoare cu cele ale saracilor din vremea ei. La varsta de zece ani, aude in Biserica cuvintele: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa urmeze Mie" (Marcu VIII, 34).

Sfantul Mitropolit Varlaam al Moldovei, in Cazania sa, spune ca ea "pururea suspina si neparasit tanjea cum isi va infrumuseta sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va indulci la vederea Mirelui sau, de slava si de lumina si de bucuria cea fericita. De aceasta, ochii de lacrimi ii erau intunecati pururea".

Inainte de a implini douazeci de ani, Parascheva paraseste locurile natale si merge in Ierusalim, sa se inchine la Locurile Sfinte. De aici ajunge in pustia Iordanului, in locul in care se nevoisera Sfantul Ioan Botezatorul si Maria Egipteanca.

Aici duce o viata duhovniceasca aspra pana in momentul in care un inger ii vesteste ca trebuie sa revina in patria sa: "Lasa pustiul si intoarce-te in patria ta, unde vei da trupul tau pamantului, iar sufletul tau se va duce in cer alaturi de Mirele tau pe care L-ai iubit mai mult decat pe parinti, pe rude si toate bunurile din lume".

La varsta de 25 de ani, Cuvioasa Parascheva paraseste pustia si se indreapta spre casa. Aici mai traieste in smerenie 2 ani. La varsta de 27 de ani trecere la cele vesnice.

Este inmormantata fara a se cunoaste identitatea ei. Descoperirea trupului ingropat al Sfintei Cuvioase Parascheva s-a facut intr-un mod cu totul minunat. In apropiere de locul in care se afla ingropat trupul Cuvioasei, ajunge dus de ape, trupul in putrefactie al unui marinar.

Din cauza mirosului, localnicii au sapat o gropa ca sa ingroape cadavrul. Sapand, au descoperit si moastele Sfintei Parascheva. Insa, pentru ca nu stiau despre cine este vorba, le-au lasat in continuare in pamant, alaturi de trupul marinarului.

Unui om evlavios din sat, pe nume Gheorghe, i s-a aratat in vis Sfanta Parascheva ca o imparateasa, inconjurata de cete de ostasi luminati, caruia i-a zis: "Luati repede moastele mele si le puneti intr-un loc de cinste, pentru ca nu pot sa suport mirosul acestui om".

Fiind scoase din mormant, Dumnezeu le-a proslavit cu faceri de minuni. Dupa trecerea sa la cele vesnice, in anul 1235, moastele Sfintei au fost luate de imparatul Ioan Asan al II-lea, al romanilor si bulgarilor (1218-1241), si au fost asezate cu cinste la Tarnovo.

Mai tarziu, in anul 1393, au fost stramutate la Belgrad, si, apoi, in 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Sfintele moaste au fost daruite Moldovei de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639-1644), ca multumire pentru darnicia domnitorului Vasile Lupu, care platise toate datoriile Patriarhiei ecumenice.

Racla cu cinstitele moaste a fost transportata cu o corabie pe Marea Neagra, fiind insotita de trei mitropoliti greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului si Teofan al Paleopatrei).

Ajungand la Galati, apoi la Iasi, pe 13 iunie 1641, au fost intampinate de Vasile Voda Lupu, de Sfantul Mitropolit Varlaam si de episcopii de Roman si Husi, de cler si credinciosi.

Ele au fost asezate spre inchinare in Manastirea Sfintilor Trei Ierarhi din Iasi. Astazi, moastele Sfintei Parascheva se afla in Catedrala mitropolitana din Iasi.

Cinstitele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii.

Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție, a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște; peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și „prefăcându-l într-o grămadă de cărbun".

A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse; încă o minune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu.

Fericitul întru pomenire, Mitropolitul Iosif Naniescu, a cercetat paraclisul, preaslăvind minunea dumnezeiască. Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi, și procurorul general al orașului au consemnat în procese verbale cele întâmplate.

Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887.

Amintim ca in anul 1944, din cauza razboiului, moastele sfintei au fost mutate de la Iasi, la manastirea ilfoveana Samurcasesti, Ciorogarla. Au fost prezente aici in perioada 10 aprilie 1944 – 27 octombrie 1944. Pe 27 octombrie ele vor ajunge la Catedrala Patriarhala, unde vor ramane spre inchinare pana pe 13 noiembrie 1944.

Vesmintele Cuvioasei Parascheva se schimba de Craciun, la inceputul Postului Sfintelor Pasti (cand primeste un vesmant inchis la culoare), cu o zi inainte de Pasti (se pune un vesmant alb, pastrat pana dupa sarbatoarea Cincizecimii), cu o seara inainte de a fi scoasa din Catedrala si dupa hram.

In momentul in care are loc invesmantarea moastelor Sfintei Parascheva, Catedrala se inchide. Preotii desfac agrafele care prind vesmantul la spate, moastele ramanand invelite intr-un al doilea vesmant care nu se schimba niciodata. Se spune ca acela este vesmantul in care s-au adus sfintele moaste.

Acest giulgiu este dintr-o panza de in, ros de trecerea anilor, si are inscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu si al Mitropolitului Varlaam: "Blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva".

Tradiţii şi superstiţii

În gospodăriile de la țară, se aprind focuri, oamenii dorind astfel să îndepărteze spiritele rele. Ciobanii consideră că iarnă care urmează va fi una grea dacă oile dorm îngrămădite și blândă dacă acestea stau răsfirate. În această zi se fac praznice pentru morți și se împart ofrande. Mai există tradiția că gospodarii să îți cumpere cojoace și să facă pregătirile pentru iarnă.

Se mai spune că așa cum este vremea de Sf. Parascheva, așa va fi până la Sfântul Dumitru. Totodată, o altă superstiție mai spune că așa cum va fi vremea în ziua Cuvioasei, așa va fi și în celelalte sărbători din acest an.

1. Nu ai voie să lucrezi în această zi sfântă. Cei care muncesc în această zi au parte de necazuri la serviciu, dar şi în familie. Sfânta Parascheva ocroteşte familia, iar de ziua ei trebuie să fim mai smeriţi, mai potoliţi în acţiuni, să medităm şi să ne rugăm pentru mântuirea noastră în faţa Domnului.

2. Nu ai voie să te zgârceşti de la bani şi alimente. Dacă cineva îţi cere ajutorul, nu te feri să îi întinzi mâna ta. Oamenii zgârciţi vor avea parte numai de pagube şi riscă să sărăceasca.

3. De Sfânta Parascheva, Sfânta Vineri de Toamna, e bine să împarţi covrigi, lipii, must nou şi vin roşu celor amărâţi. Cei care dau pomana vor avea sărbători îmbelşugate în tot restul anului.
See MoreSee Less

View on Facebook

4 days ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2974159145932734&id=1181921155156551 See MoreSee Less

View on Facebook

6 days ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2968648499817132&id=1181921155156551Nu v-am povestit niciodată de scaunul meu cu rotile. Ați putea crede că-l urăsc, că el e cel care spune "Uite, fata aia are dizabilități!" Da, poate că el atrage, cumva, atenția oamenilor asupra mea, dar nu este neapărat un lucru rău.
Știți cum îmi place mie să-mi numesc dizabilitatea? Superputerea mea! Poate nu fac lucruri pe care oamenii tipici le fac, dar nici oamenii tipici nu fac ceea ce fac eu. Vă dau un exemplu? Eu scriu pe telefon/laptop cu nasul! Da, cu năsucul meu mic am scris și această descriere. Tot cu el am scris și articolele mele pe blog. Ce, toată lumea face așa? Nu. Deci da, pot fi super! Și dacă tot am o superputere, am nevoie și de ceva să mă ajute să o folosesc. Acel ceva e scaunul meu cu rotile.
Sunt #TeoOnWheels de o lună. O lună de când v-am arătat cine sunt. O lună de când încerc să spun lumii că totul este posibil. O lună de când promovez imposibilul care devine posibil. Promovez frumusețea atipică și toate formele ei; promovez optimismul. A trecut o lună de când am spus că dacă eu am reușit, toată lumea poate, și cred asta cu tărie.
Vreau să fac fetele să se simtă frumoase, mai ales pe voi, cele care sunteți ca mine. Fetelor, SUNTEȚI FRUMOASE! Și doar pentru că vă deplasați pe patru roți, nu înseamnă că nu puteți avea lumea întreagă. De aceea vă spun că scaunul cu rotile nu este un zid între voi și lume, nu este ceva de care să vă fie rușine. El vă face speciale!
Deci da, I’M A WHEELCHAIR GIRL, și iubesc că am ocazia să fiu diferită.
Let’s inspire the world because wheelchair girls can be beautiful too!
See MoreSee Less

View on Facebook

1 week ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2959769040705078&id=1181921155156551 See MoreSee Less

View on Facebook

2 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2959276247421024&id=1181921155156551 See MoreSee Less

View on Facebook

2 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2947190365296279&id=1181921155156551 See MoreSee Less

View on Facebook

2 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2944990208849628&id=1181921155156551 See MoreSee Less

View on Facebook

3 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

www.facebook.com/377252533106181/posts/577396089758490/ See MoreSee Less

View on Facebook

3 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

www.facebook.com/foxnashville/videos/2423035554607682/ See MoreSee Less

View on Facebook

4 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=905573536504078&id=293387711056000 See MoreSee Less

View on Facebook

4 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

Împreună cu partenerul nostru Genpact București am donat echipamente IT Colegiului Economic "A.D.Xenopol" și Colegiului Tehnic "Edmond Nicolau" din București. See MoreSee Less

View on Facebook

4 weeks ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2918916958123620&id=1181921155156551 See MoreSee Less

View on Facebook

1 month ago

So.Si.Se.Sa.

m.facebook.com/story.php?story_fbid=2912527672095882&id=1181921155156551Ziua Crucii. Tradiții și obiceiuri din Arges-Muscel
De Sorin Mazilescu

ZIUA CRUCII, cea mai veche dintre sărbătorile creştine, aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota, de aceea este cinstită prin post aspru, fiind totodată considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Ziua de 14 septembrie mai este cunsocută în popor drept Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci în fiecare an pe 14 septembrie. Aceasta este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt.

Tot astăzi, se sărbătoreşte amintirea a două evenimente extrem de importante din istoria Sfintei Cruci: în primul rând, Aflarea Crucii pe care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit şi înălţarea acesteia în faţa poporului de către episcopul Macarie, la 14 septembrie 335 şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi care sunt crucile tâlharilor răstigniţi odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

După această minune, Patriarhul a poruncit Înălţarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.

Traditii si obiceiuri

Unele dintre obiceiurile specifice Sântămăriei Mici au fost preluate în arealul Argeş-Muscel şi nu numai, de sărbătoarea vecină, Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) numită în calendarul popular Ziua Crucii şi, local, Ziua Şarpelui.

La aceste sărbători se făceau observaţii astronomice şi pronosticuri meteorologice, se culegeau plante de leac şi multe alte lucruri. Interesante sunt credinţele despre şarpe, unul dintre cele mai vechi simboluri calendaristice ale omenirii. Şarpele este una dintre primele divinităţi ale omenirii, atestată de arheologi încă din paleolitic.

Semnificaţia exclusiv malefică este relativ târzie şi este legată de mitul biblic. Omorârea lui se pedepsea cu moartea unei persoane, femeie, dacă murea şerpoaica, bărbat, dacă murea şarpele, iar apariţia şarpelui în pragul casei era considerată semn de moarte.

Oamenii de pe valea Râului Doamnei cred că „şarpe este la toată casa; unde este şarpe, e noroc în casă, merge bine şi nici un rău, nici un farmec nu se prinde. Ferească Dumnezeu să-l omori, că îndată moare unul din gospodari. Acela se cheamă şarpe de casă”

De la Ziua Crucii până la Alexii, toate gângăniile, jigăniile stau ascunse ca într-o lacră prin borţi, văgăuni şi alte ascunzişuri. Merg toate păsările, se călătoresc de la noi şi vin tocmai primăvara.

Şerpii, înainte de a intra în ascunziş, se adună la aluniş pentru a face o piatră scumpă. În folclorul nostru există o „poveste” despre înnoirea timpului, numită „bătutul mărgicii”. Primăvara, într-un loc anume se adună toţi şerpii din lume unde se luptă aprig. După luptă, datorită efortului, rămâne o spumă din care se întrupează o mărgică, o piatră preţioasă.

Şarpele care apucă s-o înghită se transformă în balaur şi se urcă la ceruri, purtând ploile. Ploile mănoase, aducătoare de recolte bogate. Dacă se va nimeri cineva pe acolo, e bine să ia o nuia de alun – o agite către aluniş şi să zică de trei ori: „Şerpi, şerpişori,/ De rău făcători,/ Intră-n bortă, că iarna vine/ Şi-i rău pentru tine!”.

După rostirea acestor vorbe, să se dea repede la o parte, căci şerpii, înşirându-se unul după altul, vor porni din aluniş. Omul trebuie să-l ucidă pe cel din frunte, pe cel din mijloc şi pe cel din coadă; să caute în guşa celui din urmă şi va găsi în ea piatra cea scumpă, tămăduitoare de multe boli.

Şerpii care i-au muşcat pe oameni nu pot intra în pământ în această zi, pentru acest păcat pământul neprimindu-i. Ei sunt meniţi ca să-i omoare omul, pentru ca greşeala făptuită să se şteargă. După Ziua Crucii nimănui nu-i mai este îngăduit să ucidă şerpi.

De Ziua Crucii, pământul se închide şi pentru plante: acum vorbesc toate florile, care-şi arată părerea lor de rău că se usucă. Acele plante care încă îşi mai păstrează viaţa se socotesc necurate sau a fi menite altor scopuri decât nevoilor şi desfătărilor omeneşti.

Dacă se mai găsesc încă fragi, ei nu trebuie mâncaţi, fiind sorociţi morţilor. În această zi nu trebuie să se mănânce nimic ce are cruce: usturoi, nucă, perjă, peşte (că are cruce în cap), întocmai precum şi de Sf. Ioan nu se mănâncă nimic ce are cap.

Un alt aspect interesant al acestei zile îl constituie cârstovul viilor, când e bine să se înceapă culesul strugurilor. În zona de sud-vest a arealului Argeş-Muscel se cheamă preotul pentru săvârşirea rugăciunii la locul unde se vor aşeza butoaiele pentru vin.

Ţăranii postesc o săptămână întreagă şi fac rugăciuni la vii şi pivniţe. La cules este obiceiul ca, după ce se calcă strugurii, când este să se toarne în butie cea dintâi vadră de vin, să se adune toţi culegătorii care să dea un chiot. Se procedează tot aşa la toate buţile, când se începe turnatul în ele.

În timpul culesului, serile se face câte un foc mare de viţă uscată, împrejurul căruia culegătorii joacă, după ce au mâncat, şi lăutarii cântă. La culesul viilor nu este uitat strugurele lui Dumnezeu: nu se culeg strugurii de pe ultimul buştean al viei, aceştia fiind lăsaţi ca ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului.

Relaţiile dintre om şi natură erau reglementate după reguli care aveau ca efect menţinerea unui echilibru între componentele mediului geografic. Spre deosebire de Calendarul bisericesc, dedicat Sfintei Treimi şi câtorva mii de sfinţi, omul satului tradiţional îşi împărţea zilele Calendarului popular cu plantele (Nunta Urzicilor, Ziua Grâului), păsările (Ziua Cucului, Dragobete, Marţea Ciorilor) şi animalelor (zile ale ursului, calului, şarpelui).

Astfel, păstrarea acestor sărbători populare care cuprind numeroase obiceiuri, acte şi practici magice constituie un punct de plecare şi de meditaţie pentru ceea ce înseamnă viaţa creştină de la tară şi felul cum ea se reflectă în contemporaneitate.
See MoreSee Less

View on Facebook